VILEÁG, vileaguri, s. n. (Pop.) 1. Lume, mulțime de oameni. ◊ Loc. adv. În vileag = în fața lumii, în public. ◊ Expr. Câtu-i (sau până-i) lumea și vileagul = niciodată. A da (sau a scoate) în (sau la) vileag = a face cunoscut, a divulga. 2. (În expr.) În vileagul vântului = în bătaia vântului. – Magh. világ. Vezi definitia »

GALACTOFÁG, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se hrănește cu lapte. (< fr. galactophage) Vezi definitia »

fag (fági), s. m. – Fagure de miere. Lat. favus (DAR; REW 3228). Cuvînt înv., înlocuit de der. fagur (var. fagure), s. m. Se consideră acest cuvînt ca un sing. reconstituit pe baza pl. faguri din cel anterior, sau ca der. din lat. *favulus (Pușcariu 570; Candrea-Dens., 541; REW 3227a; DAR). Byck-Graur, BL, I, 28, preferă prima soluție, considerînd inexplicabil rezultatul ν › g; dar această confuzie este frecventă în rom., cf. barză și în it., cf. parvulus › pargoletto, nuvolo › nugolo, etc. – Der. făguros, adj. (dulce, zaharat). Vezi definitia »

FAG, fagi, s. m. Copac înalt cu coaja netedă, alburie sau cenușie și cu lemnul tare, cu frunze ovale, netede, lucioase, cu perișori fini pe margini (Fagus silvatica). – Lat. fagus. Vezi definitia »

PELOFÁG, -Ă adj. limivor (1). (< fr. pélophage) Vezi definitia »