ORCHESTRÁȚIE, orchestrații, s. f. Arta de a orchestra; transcriere, aranjare pentru orchestră a unei bucăți muzicale prin folosirea mijloacelor tehnice de execuție și a timbrului propriu diverselor instrumente muzicale, în vederea realizării unei sonorități globale. ♦ Felul cum sunt îmbinate diferitele grupuri de instrumente ale unei orchestre (într-o bucată muzicală). – Din fr. orchestration. Vezi definitia »

MEDICÁȚIE, medicații, s. f. Totalitatea medicamentelor sau a mijloacelor curative în tratarea unui bolnav; tratament medical (cu medicamente). – Din fr. médication. Vezi definitia »

COMPETÍȚIE s. f. concurs, întrecere (sportivă). (< fr. compétition, lat. competitio) Vezi definitia »

PSEUDOFILOZOFÍE s. f. falsă filozofie. (< it. pseudo-filosofia) Vezi definitia »

IDIOLALÍE s. f. formă de dislalie caracterizată printr-un limbaj confuz și neinteligibil. (< engl. idiolalia) Vezi definitia »