învălătucitúră s.f. (înv.) încâlceală, încurcătură. Vezi definitia »

CREATÚRĂ s.f. Ființă, făptură; (peior.) individ. ♦ Protejat, acolit (al unui om influent). [Cf. fr. créature, lat. creatura]. Vezi definitia »

ERGOGENÉZĂ s. f. (biol.) ansamblu de factori care condiționează creșterea. (< fr. ergogenèse) Vezi definitia »

jíntiță (-țe), s. f. – 1. Produs lactat preparat din zer. – 2. Reziduuri de la fagurele de miere. De la un sl. *žętica, der. de la *žęti „a presa, a stoarce”, cf. janț, jintui (DAR). Der. pe baza sl. žinka „sită pentru cereale”, prin referirea la operația de a strecura laptele (Cihac, II, 159; Weigand, Jb, XVI, 225; Scriban) nu este posibilă, avînd în vedere sensul doi. Slov. žincica, žintica, ceh. žinčica, rut. žentyca, čintyca, pol. žyntica, žynczica, žentyca, žetyca, mag. zsinczicza, zsendicze, germ. dial. Schentitze, pare a proveni din rom. (Candrea, Elemente, 401; Wędkiewicz, Mitteil. Wien, 281; Skok, Z. slaw. Phil, XXXV, 348). Vezi definitia »

NÉUMĂ, neume, s. f. Semn de notație muzicală fără portativ, folosit în evul mediu în cântarea liturgică. ♦ Parte dintr-o frază muzicală religioasă care constă în prelungirea melodiei pe ultima silabă a unui cuvânt sau care se executa fără cuvinte, prin vocalizare. – Din fr. neume. Vezi definitia »