CĂRÚȚĂ, căruțe, s. f. 1. Vehicul de forma carului, dar mai mic și mai ușor decât acesta, cu tracțiune animală, mai ales cu cai. ◊ Expr. A se lăsa de căruță = a renunța la un lucru sau la o treabă începută. A rămâne de căruță = a rămâne în urmă; a pierde ocazia. 2. Cantitate de fân, lemne etc. cât se poate încărca într-o căruță (1). – Din car. Vezi definitia »

BUȘITÚRĂ, bușituri, s. f. Bușeală. – Din buși² + suf. -(i)tură. Vezi definitia »

BOLVAȘNIȚĂ, com. în jud. Caraș-Severin; 1.677 loc. (1991). Vezi definitia »

MENOSTÁZĂ s.f. Oprire a fluxului menstrual. [< fr. ménostase, cf. gr. men – lună, stasis – oprire]. Vezi definitia »

FONTANÉLĂ s. f. spațiu neosificat în partea superioară a craniului unui nou-născut; moalele capului. (< fr. fontanelle, lat. fontanella) Vezi definitia »