PLANORÍSM s. n. 1. Ramură sportivă care se practică cu planorul. 2. Îndeletnicirea de a construi planoare. – Planor + suf. -ism. Cf. rus. planerizm. Vezi definitia »

GRADUALISM s. n. Concepție potrivit cĂ?reia evoluția speciilor se desfĂ?șoarĂ? filetic, lent, continuu, prin generarea neîntreruptĂ? de forme de tranziție, rezultând în final specii noi. -Din engl. Gradualism Vezi definitia »

FIZICALÍSM s. n. Concepție neopozitivistă, după care limbajul fizicii ar trebui să fie limbajul tuturor științelor. – Din fr. physicalisme. Vezi definitia »

PANTELÍSM s. n. concepție idealistă care susține că la baza dezvoltării fenomenelor se află o voință de natură cosmică, ce fixează anumite scopuri. ◊ teorie care afirmă voința ca origine și natură a binelui. (< fr. pantélisme) Vezi definitia »

ȘAMANÍSM s. n. ansamblu de credințe și practici magice constituind forme de mistică primitivă ale religiei unor populații din America de Nord, Asia de Nord și insulele Oc. Pacific, prin cultul strămoșilor, credința în spirite bune și rele, în farmece, ritualuri de tămăduire prin dansuri, stări de extaz etc. (< fr. chamanisme) Vezi definitia »