NEFELOMANȚÍE s. f. pretinsă artă de a ghici prin observarea norilor. (< fr. néphélomancie) Vezi definitia »

ARMONÍE¹, armonii, s. f. Potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înțelegere în relațiile dintre două persoane, două colectivități etc. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (Muz.) concordanță fonică între sunete. ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete imită sau sugerează un sunet din natură. Armonie vocalică = fenomen fonetic care constă în potrivirea de timbru a vocalelor din elementele alcătuitoare ale unui cuvânt. ♦ Parte a teoriei muzicale care studiază acordurile în compoziție. – Din fr. harmonie, lat. harmonia. Vezi definitia »

BOAZERÍE s. f. lemnărie care îmbracă pereții interiori ai unei locuințe; lambriuri. (< fr. boiserie) Vezi definitia »

PROPAGÁȚIE s. f. propagare. (< fr. propagation, lat. propagatio) Vezi definitia »

BOSTĂNĂRÍE, bostănării, s. f. 1. Pepenărie. 2. Loc unde se vând pepeni. – Din bostan + suf. -ărie. Vezi definitia »