CARAGIALÍSM s. n. fenomenul Caragiale, ale cărui comedii, unice prin timbrul originalității inimitabile, ca și proza de umor și satiră, valorifică spiritul, ironia amicală sau mușcătoare până la sarcasm, satirizând moravuri politice și de familie. (< /I.L./ Caragiale + -ism) Vezi definitia »

MITRAÍSM s.n. Religie antică bazată pe cultul zeului Mithra; mazdeism. [Pron. -tra-ism. / cf. it. mitraismo, var. (după alte surse) mithraism, cf. Mithra – zeu al luminii la perși]. Vezi definitia »

PAVLOVÍSM s.n. Orientare în medicină și psihologie bazată pe descoperirile lui Pavlov privitoare la activitatea nervoasă superioară. [< fr. pavlovisme, cf. I. P. Pavlov – neurofiziolog rus]. Vezi definitia »

EMPIRIOSIMBOLÍSM s. n. (Fil.) Variantă a empiriocriticismului care consideră reprezentările și noțiunile ca simboluri ale senzațiilor noastre. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. empiriosymbolisme. Vezi definitia »

MACROCÓSM s. n. (Livr.) Lumea în totalitatea ei; Univers, cosmos. [Var.: macrocósmos] – Din fr. macrocosme. Vezi definitia »