INTEGRALITÁTE s. f. stare a unui lucru integral, complet; însușirea de a constitui un întreg, un sistem. ◊ (mat.) proprietate a unei expresii diferențiale de a admite o integrală. (< fr. intégralité) Vezi definitia »

EXHAUSTIVITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi exhaustiv; metodă exhaustivă. [Pr.: -ha-us-] – Exhaustiv + suf. -itate. Vezi definitia »

PENETRABILITÁTE s.f. Calitatea a ceea ce este penetrabil. [Cf. fr. pénétrabilité]. Vezi definitia »

stânéște adv. (reg.; în expr.) a încheia stânește = a fixa bârnele la casă în formă de clește. Vezi definitia »

VASALITÁTE s.f. Situația vasalului. [Cf. fr. vassalité]. Vezi definitia »