SURDITÁTE s.f. 1. (Med.) Surzenie; hipoacuzie. ♦ Surditate psihică = imposibilitate de a distinge prin auz obiectele de la care vin sunetele; surditate verbală = afazie caracterizată prin neînțelegerea semnificației cuvintelor vorbite. 2. Calitate a unui sunet de a fi surd. [Cf. fr. surdité, lat. surditas]. Vezi definitia »

HOȚOMĂNÉȘTE adv. (Rar) Ca hoțomanii. – Hoțoman + suf. -ește. Vezi definitia »

CONTINUITÁTE, continuități, s. f. Faptul de a fi continuu, starea a ceea ce este continuu. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. continuité, lat. continuitas, -atis. Vezi definitia »

PRINCIPIALITÁTE s. f. Însușirea de a fi principial. [Pr.: -pi-a-] – Principial + suf. -itate. Vezi definitia »

UNILATERALITÁTE s. f. Însușirea, starea a ceea ce este unilateral. – Unilateral + suf. -itate. Vezi definitia »