PLOÁIE, ploi, s. f. 1. Precipitație atmosferică sub formă de picături de apă provenite din condensarea vaporilor din atmosferă. ◊ Loc. adv. Pe ploaie = în timp ce plouă. În (sau sub) ploaie = în bătaia ploii. ◊ Expr. (Fam.) Apă de ploaie, se zice despre o afirmație lipsită de conținut și de temei, despre o acțiune neserioasă etc. (Fam.) A(-și sau a-i) aranja ploile = a(-și) pregăti terenul, a(-și) face atmosferă favorabilă, a(-și) rezolva treburile, afacerile. A se lumina a ploaie = (despre cer, văzduh) a căpăta o lumină difuză care anunță venirea ploii. ♦ Picătură de ploaie (1). ♦ P. anal. Ceea ce vine (sau cade) în cantitate mare, ceea ce se revarsă, ceea ce este abundent. O ploaie de săgeți. ◊ (Astron.) Ploaie de stele = abundență de stele căzătoare venind din aceeași parte a cerului. 2. Alice mărunte pentru vânat păsări și animale mici. [Pr.: ploa-ie] – Lat. *plovia (= pluvia). Vezi definitia »

TEHNOGRAFÍE s. f. descriere a diferitelor meserii și a procedeelor lor de lucru. (< fr. technographie) Vezi definitia »

PATOGENEZÍE s. f. ansamblu de simptome provocate la omul sănătos prin aplicarea unei substanțe în doză homeopatică. (< fr. pathogénésie) Vezi definitia »

EXSANGVINOTRANSFÚZIE s. f. înlocuire totală prin transfuzie a sângelui circulant. (< fr. exsanguino-transfusion) Vezi definitia »

JUXTAPOZÍȚIE s. f. juxtapunere. (< fr. juxtaposition) Vezi definitia »