GINGÍE, gingii, s. f. Țesut¹ (3) care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților și al măselelor. [Var.: (înv. și reg.) gíngenă, gíngină s. f.] – Lat. gingiva. Vezi definitia »

PARODONTOMETRÍE, parodontometrii, s. f. (Med.) Măsurare a pungilor gingivale, a retracției și a mobilității dinților; diagramă a datelor obținute prin această măsurare. – Din fr. parodontométrie. Vezi definitia »

PELVECTOMÍE, pelvectomii, s. f. (Med.) Operație chirurgicală care constă în extirparea organelor din bazin (3). – Din fr. pelvectomie. Vezi definitia »

AEROLOGÍE s. f. Capitol al meteorologiei care se ocupă cu repartiția elementelor meteorologice (presiune, temperatură etc.) în atmosferă și în mișcările din atmosferă. – Fr. aérologie (< gr.). Vezi definitia »

SINOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul istoriei limbii și culturii chineze. – Din fr. sinologie. Vezi definitia »