schíe, schíi, (reg.) prăjină cu care luntrașul împinge ciobaca (luntrea); drughineață. Vezi definitia »

ERITROFOBÍE s. f. 1. teamă patologică de culoarea roșie. 2. ereutofobie. (< fr. érythrophobie) Vezi definitia »

MUTÁȚIE, mutații, s. f. 1. Schimbare de domiciliu sau de sediu; îndeplinire a formelor legale în legătură cu mutarea dintr-o locuință sau dintr-o localitate în altă; viză de mutare. ♦ Înregistrare a unei schimbări intervenite în statutul personal sau de serviciu al unei persoane sau în situația militară a cuiva. 2. Prefacere, transformare, schimbare, modificare (radicală). ♦ Spec. (Biol.) Apariție bruscă a unui caracter genetic nou, care reflectă o modificare ereditară corespunzătoare a materialului ereditar. ♦ Spec. (Fon.) Transformare sistematică a unei serii de sunete în altele. ◊ Mutație consonantică (sau a consoanelor) = transformare a unor consoane oclusive în limbile germanice. 3. (Jur.) Transmitere a unui bun dintr-o proprietate în alta. – Din fr. mutation, lat. mutatio. Vezi definitia »

EVOCÁȚIE s. f. 1. evocare. 2. (jur.) trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. (< fr. évocation, lat. evocatio) Vezi definitia »

EMPATÍE s. f. (psih.) identificare, prin trăire, cu alte persoane, cu eroii cărților etc.; interpretare a eului altora după propriul eu. ◊ transpunere simpatetică în obiectele exterioare. (< fr. empathie, engl. empathy) Vezi definitia »