CANONÁRH, canonarhi, s. m. Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele ortodoxe. – Din ngr. kanonárhis. Vezi definitia »

topárh, topárhi, s.m. (înv.) principe, voievod. Vezi definitia »

TRIERÁRH, trierarhi, s. m. Comandant al unei triere. [Pr.: tri-e-] – Din fr. triérarque. Vezi definitia »

TOXÁRH s. n. (ant.) comandant al unei trupe de ostași înarmați cu arcuri, care apărau orașele de jafuri și recoltele de distrugere. (< fr. toxarches) Vezi definitia »

MONÁRH s. m. conducător (rege, împărat etc.) al unei monarhii; suveran. (< ngr. monarhis, germ. Monarch) Vezi definitia »