SEMANTÉM s.n. Unitate de bază a unui cuvânt în cadrul unei familii lexicale, purtătoare a sensului lexical. [< fr. sémantème, cf. gr. semainen – a însemna]. Vezi definitia »

ARHIFONÉM s. n. unitate fonologică supraordonată fonemului, despre care în lingvistica structurală se afirmă că reunește în sine două sau mai multe foneme. (< fr. archiphonème) Vezi definitia »

HEM¹ s. n. compus organic care intră în compoziția hemoglobinei, substanța colorantă din globulele roșii. (< fr. hème) Vezi definitia »

EDÉM s. n. umflătură nedureroasă rezultată din infiltrarea unui lichid seros într-un țesut celular subcutanat. ♦ ~ pulmonar = afecțiune cauzată de transvazarea plasmei sangvine în alveolele pulmonare. (< fr. oedème) Vezi definitia »

CLASÉM s.n. Unitate reprezentativă pentru o clasă (lingvistică, literară, poetică, sociologică etc.). [Pl. -me. / < fr. classème]. Vezi definitia »