Definita cuvantului monițiune
MONIȚIÚNE s. f. 1. avertisment dat cuiva de un reprezentant al bisericii catolice pentru o greșeală pe cale de a fi înfăptuită. 2. dojană, observație făcută cuiva. (< fr. monition, it. monizione, lat. monitio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu monițiune
CONSIMILITÚDINE s. f. asemănare totală, identitate. ◊ egalitate. (< fr. consimilitude) Vezi definitia »
INDICȚIÚNE s.f. (Liv.) Convocare pentru o zi anumită a unui conciliu; indicație pentru o anumită zi. ◊ Indicțiune romană = perioadă de cincisprezece ani care separa în vechea Romă, începând cu domnia împăratului Constantin, două ridicări extraordinare de impozite. ♦ (Astr.) Perioadă convențională de cincisprezece ani. [Pron. -ți-u-. / cf. lat. indictio, fr. indiction]. Vezi definitia »
ADIABENE, reg. istorică antică în N Mesopotamiei, în partea de NE a fostului stat asirian. Principat vasal Regatului Seleucizilor (sec. 3-2 î. Hr.), apoi al Regatului Parților (sec. 2 î.Hr.-sec. 3 d. Hr.). A. dispare ca entitate politică după constituirea Imp. Sasanid (sec. 3). Vezi definitia »
INSPIRAȚIÚNE s.f. v. inspirație. Vezi definitia »
EXCLAMAȚIÚNE s.f. v. exclamație. Vezi definitia »