conăceálă s.f. (înv.) 1. poposire, conăcire, popas, odihnire. 2. adăpost, găzduire. Vezi definitia »

preícă s.f. (reg.) vacă bălțată. Vezi definitia »

CONTEXTÚRĂ, contexturi, s. f. 1. Ansamblu de caracteristici ale unei țesături care definesc structura ei. 2. Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot; înlănțuire, legătură. – Din fr. contexture. Vezi definitia »

LÂNĂRÍCĂ s. f. (Bot.) Bumbăcariță. – Lână + suf. -ărică. Vezi definitia »

ASÍZĂ s. f. strat orizontal de piatră etc. în structura unei zidării. (< fr. assise) Vezi definitia »