Definita cuvantului monofonie
MONOFONÍE s. f. 1. procedeu de reproducere a sunetelor înregistrate sau transmise prin radio folosind un singur canal. 2. tip de muzică în care melodia este executată solistic ori de către un grup vocal sau instrumental la unison sau octavă. (< fr. monophonie, engl. monophony)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu monofonie
ENTERALGÍE s.f. Durere ascuțită în intestine. [Gen. -iei. / < fr. entéralgie, cf. gr. enteron – intestin, algos – durere]. Vezi definitia »
ANOMÍE s. f. (Rar) Dezordine, dezorganizare (într-o societate dată); p. ext. haos. – Din fr. anomie. Vezi definitia »
AEROMAMOGRAFÍE s. f. radiografie mamară după insuflarea aerului în spațiul retromamar. (< engl. aeromammography) Vezi definitia »
ORDALÍE, ordalii, s. f. Mod de stabilire a dreptății sau a vinovăției părților în litigiu, caracteristic evului mediu, prin diferite probe (a focului, a apei clocotite și a fierului încins) sau prin duelul judiciar. [Acc. și: ordálie] – Din fr. ordalie, lat. ordalium. Vezi definitia »
MICROSPORÍE, microsporii, s. f. (Med.) Micoză. – Din fr. microsporie. Vezi definitia »