SINALÉPSĂ s.f. (Lingv.) Reducere a unui diftong la o singură vocală. [< fr. synalepse]. Vezi definitia »

SPÚTĂ s. f. expectorație. (< lat. sputum, it. sputo) Vezi definitia »

REOBÁZĂ s.f. (Fiz.) Intensitate minimă a unui curent galvanic, capabil să producă excitația unui țesut viu. [< fr. rhéobase, cf. gr. rheos – curent, basis – bază]. Vezi definitia »

MIRMECOFÍTĂ adj., s. f. (plantă) mirmecofilă. (< fr. murmécophyte) Vezi definitia »

OSTEÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesutului osos. [Pron. -ste-i-. / < fr. ostéite]. Vezi definitia »