FAȚÉTĂ, fațete, s. f. 1. Fiecare dintre fețele (șlefuite ale) unei pietre prețioase, ale unei sticle, ale unui metal etc. ♦ Fig. Fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu. 2. (În sintagma) Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. (Tipogr.) Placă de fontă care servește ca fundament pentru un clișeu sau pentru o placă de stereotipie. – Din fr. facette (refăcut după față). Vezi definitia »

GÂSCULÍȚĂ, gâsculițe, s. f. Diminutiv al lui gâscă. – Gâscă + suf. -uliță. Vezi definitia »

MEGAȘTIÍNȚĂ s. f. teorie generală a cercetării științifice. (< mega- + știință) Vezi definitia »

ÎNGÂNĂTÚRĂ, îngânături, s. f. Îngânare; (rar) amăgire, înșelăciune. – Din îngâna + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »

IMORTÉLĂ s. f. plantă erbacee cu frunze puține și flori mici, galbene sau roz-purpurii, care se poate păstra uscată mult timp. (< fr. immortelle) Vezi definitia »