Definita cuvantului snamă
SNÁMĂ, snáme, s. f. Pocitanie; monstru. (din sb. znamenje = semn, semnal; dublet al lui znamenie, znamăn și znamen)
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu snamă
maníță s.f. (înv.) stofă din care se făceau anterie, rochii etc. Vezi definitia »
PROVITAMÍNĂ s.f. Substanță inactivă din alimente pe care organismul o transformă în vitamină activă. [< fr. provitamine]. Vezi definitia »
BIOPOIÉZĂ s.f. (Biol.) Totalitatea fenomenelor care au contribuit la apariția organismelor vii. [Pron. bi-o-po-ie-. / < fr. biopoïèse, cf. gr. bios – viață, poiein – a face]. Vezi definitia »
PROLACTÍNĂ s.f. (Biol.) Hormon al hipofizei, care provoacă lactația. [< fr. prolactine]. Vezi definitia »
ANTIMETALÉPSĂ s.f. Antimetabolă. [< fr. antimétalepse, cf. gr. antimetalepsis]. Vezi definitia »