steájer, steájăre, s.n. (pop.) 1. par înfipt în pământ în mijlocul unei arii de treierat cu cai, în jurul căruia de înfășoară funia în timpul treieratului. 2. (fig.; înv.) centru. 3. (reg.; în formele: șteajer, ștejer) prăjină ascuțită la capete și înfiptă în pământ, în jurul căreia se clădesc clăile de grâu sau de fân; par. 4. (reg.; art.) steaua polară. Vezi definitia »

ALGER (EL DJEZᾹ’IR sau AL JAZA’IR), cap. Algeriei, port. la M. Mediterană (G. Alger); 2,55 mil. loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport internațional. Pr. centru politic, economic și cultural al țării. Ind. alim., textilă, de piel., chimică, a cimentului. Export de fosforite, min. de fier, ulei de măsline, vin, tutun, legume etc. Universitate (1859). Observator astronomic. Muzee. Marea Moschee (sec. 11, reconstruită). Noua Moschee (sec. 17). Vechi centru al culturii arabe. Reconstruit în sec. 10, a fost pînă în 1516 unul dintre principalele centre comerciale maure; capitală a statului întemeiat în Africa de Nord de piratul Khair ed-Din Barbarossa (sec. 16), vasal Imp. Otoman. Centru al fostei colonii franceze Algeria (din 1830) devine, în 1962, cap. Algeriei independente. Vezi definitia »

CRÍER s. m. v. creier. Vezi definitia »

GRÍER, grieri, s. m. V. greier. Vezi definitia »

CĂCÂJDÉR, căcâjdéri, s. m. (Var.) Cacadâr. (cf. cacadâr) Vezi definitia »