UMANÍSM s. n. 1. mișcare culturală și orientare progresistă a gândirii din epoca Renașterii, apărută ca expresie a luptei împotriva feudalismului și scolasticii, care a însemnat o puternică afirmare a preocupării față de om, promovând, în opoziție cu ideologia și cultura medievală, o cultură militând pentru dezvoltarea multilaterală a personalității, pe baza culturii antice. 2. ansamblul ideilor și concepțiilor care exprimă aprecierea demnității și libertății omului, grija față de om și de valorile materiale și spirituale ale existenței sale, caracterizat prin cerința dezvoltării continue și multilaterale a personalității umane. ◊ (p. ext.) atitudine, manifestare umanitară sau umană. (< fr. humanisme, germ. Humanismus) Vezi definitia »

HIPEREROTÍSM s. n. impuls și preocupări sexuale exage-rate, patologice. (< hiper- + erotism) Vezi definitia »

LUTERANÍSM s.n. Denumire generală a confesiunii religioase creștine separate de catolicism prin reformele din sec. XVI. V. protestantism. [< fr. luthéranisme, cf. Luther – reformator al bisericii creștine din Germania în sec. XVI]. Vezi definitia »

AFRICANÍSM s. n. particularitate a limbajului francez vorbit în Africa. (< fr. africanisme) Vezi definitia »

EIDETÍSM s. n. formă specifică a memoriei vizuale, constând în reproducerea vie a imaginilor, a unor obiecte văzute cândva. (< fr. eidétisme) Vezi definitia »