REBÁB, rebaburi, s. n. Instrument muzical cu două coarde, asemănător viorii, folosit de algerieni, tunisieni și marocani. – Din fr. rébab. Vezi definitia »

BOABÁB s. m. v. baobab. Vezi definitia »

ȘTAB (1) ștaburi, s. n., (2, 3) ștabi, s. m. 1. S. n. (Înv.) Stat-major. 2. S. m. (Înv.) Ofițer care făcea parte dintr-un ștab (1); p. ext. ofițer superior. ◊ Ștab-ofițer = ofițer de stat-major. 3. S. m. (Fam.) Persoană de vază pe plan social; șef, conducător. – Din germ. Stab, rus. štab. Vezi definitia »

CAB s.n. Cabrioletă englezească cu două roți, în care vizitiul șade pe un scaun înalt, la spate. [Pl. -buri. / < engl., fr. cab]. Vezi definitia »

HEXASILÁB adj., s.n. (Vers) alcătuit din șase silabe. [< fr. hexasyllabe]. Vezi definitia »