TĂCÚT², -Ă, tăcuți, -te, adj. 1. Care tace, care nu vorbește; p. ext. care nu face zgomot; calm, liniștit. 2. Taciturn; p. ext. discret, rezervat, timid. – V. tăcea. Vezi definitia »

ABĂTUT adj. (Mold.) Înclinat. Tu știi firea noastră și neputința cea slabă a noastră că iaste abătută spre păcat. BUCOAVNĂ 1775, 62v. Etimologie: abate. Vezi și abatere. Vezi definitia »

PRICEPÚT, -Ă, pricepuți, -te, adj. 1. Care are cunoștințe numeroase, care are o pregătire temeinică într-un domeniu; capabil; iscusit, abil. ♦ Care exprimă pricepere, înțelepciune. 2. (Rar) Care poate fi (ușor) înțeles, pătruns cu mintea; accesibil inteligenței. – V. pricepe. Vezi definitia »

GEMÚT s. n. Faptul de a geme; geamăt. – V. geme. Vezi definitia »

PRECIPÚT s. n. (jur.) drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. (< fr. préciput) Vezi definitia »