PROTORÁCE, protorace, s. n. (Entom.) Primul segment al toracelui la insecte. [Var.: protórax s. n.] – Din fr. protorax (după torace). Vezi definitia »

fleáce s.f. sg. (reg.) lapoviță; noroi apătos. Vezi definitia »

dulce s. invar. (tox.) canabis. Vezi definitia »

găoáce (-e), s. f. – 1. Gaură, loc gol. – 2. Coajă. – 3. Coajă de ou. – 4. Gogoașă a viermelui de mătase. – Var. găoc. Lat. cavum „gaură”, al cărui rezultat normal, *gău (cf. sgău) a primit apoi suf. -oc (Papahagi, Notițe, 23); găoace este un sing. analogic pe baza pl. Este dublet al lui ghioc, cf.și gaură. Găoază (var. găoz), s. f. (anus) pare a proveni din același etimon lat., cu suf. -ză (după DAR din sl. *gązŭ, neatestat, dar cf. bg. găz, sg. guz, pol. guzica, rus. guzno, care nu corespund sub aspect fonetic); der. din ngr. γάβος „groapă” (Cihac, II, 661), este improbabilă. Der. găozar, s. m. (Arg., homosexual); găușel, s. m. (melc, căsuța melcului), diminutiv format prin intermediul suf. dublu -uș și el. Cf. și găman, găoace. Vezi definitia »

a face (cuiva) în ciudă expr. (intl.) a necăji intenționat (pe cineva). Vezi definitia »