ANTIREZONÁNT, -Ă, antirezonanți, -te, adj. (Fiz.) Care se află în stare de antirezonanță. – Din fr. antirésonnant, engl. antiresonant. Vezi definitia »

SUBZISTÉNT, -Ă, subzistenți, -te, adj. (Livr.) Care subzistă, care se menține, care rămâne. – După fr. subsistant. Vezi definitia »

REPETÉNT, -Ă adj., s.m. și f. (Școlar, student) care repetă o clasă, un an de învățământ, deoarece nu a obținut note de promovare. [Cf. germ. Repetent]. Vezi definitia »

adjútant (adjutánți), s. m. Aghiotant. < Fr. adjutant (din sp. ayudante). Sub influență germ. s-a pronunțat uneori adiutant. În sec. XIX a fost curentă var. aghiotant, care reprezintă pronunțarea rusească. A intrat în limbă la sfîrșitul sec. XVII (cu forma aiudant). Vezi definitia »

ACRODÓNT, -Ă adj. (despre reptile) cu dinții sudați pe marginea superioară a maxilarelor. (< fr. acrodonte) Vezi definitia »