VĂLUȘÉL, vălușele, s. n. (Pop.) Vălușor. – Din val + suf. -uș-el. Vezi definitia »

dedițel, dediței s. m. 1. somnifer. 2. otravă. Vezi definitia »

CEREBÉL s.n. Parte a encefalului așezată în regiunea posterioară și inferioară a capului; creierul mic. [Pl. -luri. / < lat. cerebellum]. Vezi definitia »

testemél (-luri), s. n. – Basma, broboadă neagră cu flori. – Var. testimel, tistimel. – Mr. distimele. Tc. (per.) destemal, destimal „prosop” de la deste „mînă”, cf. testea (Roesler 604; Șeineanu, II, 358), cf. ngr. ντεστεμέλι, alb. testemal. Vezi definitia »

CIURÉL, ciurele, s. n. Diminutiv al lui ciur. – Ciur + suf. -el. Vezi definitia »