EPIGLÓTĂ s. f. membrană cartilaginoasă elastică, la partea superioară a laringelui, care acoperă glota, împiedicând pătrunderea alimentelor în căile respiratorii. (< fr. épiglotte) Vezi definitia »

caráftă (căráftă), caráfte, s.f. (reg.) unul din cele două lemne orizontale înfipte în capetele de sus ale furcilor, care țin vatalele; cioacă. Vezi definitia »

SCLEROSFÉRĂ s. f. zonă externă a stratisferei în care rocile, sub acțiunea presiunii și a temperaturii, sunt casante la deformațiile tectonice. (< germ. Sklerosphäre) Vezi definitia »

MONOFÓNĂ, monofone, adj. (Muz.; despre melodie) Care este executat de o singură voce sau de un singur instrument. – Din monofonie (derivat regresiv). Vezi definitia »

NEUROBRUCELÓZĂ s. f. bruceloză în care predomină complicațiile nervoase. (< fr. neurobrucellose) Vezi definitia »