prísnă (-ne), s. f. – (Înv.) Lumină veșnică. Sl. prisno „veșnic” (Tiktin; Cihac, II, 293). Vezi definitia »

ACIOÁLĂ, acioale, s. f. (Rar) Adăpost, locuință, casă. [Pr.: -cioa-] – Postverbal al lui aciola. Vezi definitia »

VEZÍCĂ s. f. 1. (anat.) organ cavitar care colectează temporar unele produse de excreție sau secreție; bășică. ♦ ~ biliară = rezervor temporar al bilei în fosa colecistului de pe fața inferioară a ficatului; colecist; ~ ombilicală = sac vitelin. 2. (biol.) ~ înotătoare = organ plin cu gaze, caracteristic peștilor osoși, care determină ridicarea și coborârea peștelui în apă. (< lat. vesica) Vezi definitia »

PLASMONÉMĂ s. f. filament protoplasmatic care comunică cu plastidele. (< fr. plasmonème) Vezi definitia »

CLĂÍȚĂ, clăițe, s. f. Diminutiv al lui claie. – Claie + suf. -iță. Vezi definitia »