ÎNTĂLĂLUÍRE s. f. v. întălălui. [DAR] Vezi definitia »

STUDIÉRE s. f. Acțiunea de a (se) studia și rezultatul ei. [Pr.: -di-e-] – V. studia. Vezi definitia »

COMBINÁRE, combinări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) combina; îmbinare, împreunare; combinație. 2. (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot alcătui cu un număr dat de elemente (alese dintr-un număr mai mare), astfel încât fiecare grup să conțină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. 3. Fenomen chimic de unire a doi sau a mai multor atomi, molecule sau radicali pentru a forma molecula unei noi substanțe, cu însușiri diferite de cele ale substanțelor de la care s-a pornit. – V. combina. Vezi definitia »

ÎNMULȚÍRE, înmulțiri, s. f. Acțiunea de a (se) înmulți și rezultatul ei. ♦ Operație aritmetică fundamentală care constă din mărirea unui număr (deînmulțit) de atâtea ori cât alt număr (înmulțitorul), pentru obținerea unui rezultat numit produs; multiplicare. ◊ Tabla înmulțirii = tablou care conține produsele înmulțirii între ele a primelor zece numere. – V. înmulți. Vezi definitia »

DURIFICÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) durifica. 2. creștere a durității unui metal sau aliaj. (< durifica) Vezi definitia »