plămăditúră s.f. (înv.) 1. amestec de făină, apă și drojdie; plămadă, plămădeț, plămădeală. 2. substanță din care e format oul de albină; larvă dezvoltată de oul albinei. Vezi definitia »

METAPSÍHICĂ s.f. Studiul fenomenelor metapsihice; parapsihologie. [Gen. -cii. / < fr. métapsychique]. Vezi definitia »

tălbăcitúră s.f. (rar.) încurcătură, zăpăceală. Vezi definitia »

vântoásă (vijelie) s. 1, g.-d. art. vântoásei; pl. vântoáse Vezi definitia »

MOTONÁVĂ s. f. navă cu motor. (< it. motonave) Vezi definitia »