CEÁȚĂ, cețuri, s. f. 1. Particule de apă rezultate din vaporizarea apei de pe pământ, aflate în suspensie în atmosferă, la suprafața solului, și care îngreuiază vizibilitatea; negură, pâclă. 2. (Impr.) Aburii care se condensează pe o sticlă, pe o suprafață netedă. – Lat. caecia (< caecus „orb”). Vezi definitia »

CATASTRÓFĂ, catastrofe, s. f. Eveniment tragic de mari proporții, cu urmări dezastruoase; dezastru, nenorocire, calamitate; tragedie. – Din fr. catastrophe, lat. catastropha. Vezi definitia »

OSTEOFLEBÍTĂ, osteoflebite, s. f. (Med.) Inflamație a venelor din interiorul oaselor. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéophlebite. Vezi definitia »

JILOVEÁȚĂ, jilovețe, s. f. (Reg.) Jilăvete. – Din jilăv[ete] + suf. -eață. Vezi definitia »

MONILIÓZĂ, monilioze, s. f. Boală a pomilor fructiferi provocată de o specie de ciuperci, care se manifestă prin apariția pe fructe a unor cercuri concentrice de mucegai, urmată de putrezirea acestora. [Pr.: -li-o-] – Din fr. moniliose. Vezi definitia »