toltéu, toltéie, s.n. (reg.) coș lat, cu două toarte; târnă. Vezi definitia »

ARNÉU, arneie s. n. (Reg.) Acoperiș la căruțele țărănești, făcut din cercuri de lemn acoperite cu rogojini sau cu pânză groasă; coviltir. – Magh. ernyö. Vezi definitia »

FARINACÉU, -ÉE adj. farinos. (< fr. farinacé, lat. farinaceus) Vezi definitia »

polieléu (polieléie), s. n. – Nume special dat psalmilor 134 și 135. – Var. polileu. Mgr. πολυέλεος „foarte milostiv”. Vezi definitia »

TELELÉU, -EÁ, telelei, -ele, s. m. și f. Om fără căpătâi, care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fără nici o treabă. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo până colo, fără rost. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, aiurit, năuc. – Din magh. telelö. Vezi definitia »