METANEFRÍDIE, metanefridii, s. f. (Biol.) Organ tubular deschis spre exterior și spre cavitatea generală a corpului la anelide și moluște având funcție excretoare și de expulzare a gameților. – Din fr. métanéphridie. Vezi definitia »

PUNCTUÁȚIE, punctuații, s. f. Sistem de semne grafice convenționale care au rolul de a marca propozițiile, frazele, pauzele, intonația, întreruperea șirului vorbirii etc., mod de a folosi aceste semne; ramură a gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne. [Pr.: -tu-a-. – Var.: (înv.) punctuațiúne s. f.] – Din fr. punctuation (după punct). Vezi definitia »

HIPOSECRÉȚIE s.f. (Biol.) Diminuare a secreției unei glande. [Gen. -iei. / < fr. hyposécrétion]. Vezi definitia »

ANEUPLOIDÍE, aneuploidii, s. f. (Biol.) Stare a unui organism aneuploid. [Pr.: -ne-u-plo-i-] – Din engl. aneuploidy. Vezi definitia »

BEȚÍE, beții, s. f. 1. Stare în care se află omul alcoolizat; stare de ebrietate. ♦ Consumare regulată de alcool în mari cantități; alcoolism, etilism. 2. Petrecere la care se bea foarte mult alcool; chef. 3. (În sintagmele) Beție rece (sau cu stupefiante) = stare de amețeală, de hiperexcitație sau de halucinație provocată de introducerea stupefiantelor în organism. Beție albă = toxicomanie. Beția adâncurilor = stare de euforie provocată de creșterea azotului în sânge la persoane care coboară la mari adâncimi în mări sau oceane. 4. Fig. Stare sufletească de tulburare, de uitare de sine. ♦ Beție de cuvinte = înșirare bombastică de cuvinte, stil umflat. – Beat + suf. -ie. Vezi definitia »