NATURALÍSM s. n. 1. curent, tendință în artă și literatură care își propune reproducerea obiectivă a realității, acordând preferință aspectelor urâte, vulgare ale naturii omenești. 2. curent literar apărut în Franța în a doua jumătate a sec. XIX sub influența scientismului și pozitivismului, care susținea ideea determinismului social și biologic în explicarea caracterelor umane. 3. stil ornamental caracterizat prin motive inspirate din natură. 4. doctrină potrivit căreia nu există supranatural, natura existând prin ea însăși, printr-un principiu imanent ei. 5. doctrină după care viața morală trebuie să se conformeze legilor naturii. (< fr. naturalisme) Vezi definitia »

PSEUDOFRANȚUZÍSM s. n. franțuzism aparent, prin combinarea unor teme și elemente formative de origine franceză. (< pseudo- + franțuzism) Vezi definitia »

PANTEÍSM s. n. concepție filozofică monistă potrivit căreia divinitatea se identifică cu întreaga natură. (< fr. panthéisme) Vezi definitia »

CONSUBSTANȚIALÍSM s.n. Doctrină care susținea consubstanțialitatea lui Dumnezeu și a lui Iisus Cristos. [Cf. fr. consubstantialisme]. Vezi definitia »

ALELÍSM s. n. reacția care există între alelele diferite ale unei gene. (< fr. allélisme) Vezi definitia »