SPECTROMETRÍE s. f. 1. tehnică de măsurare a liniilor spectrelor și a lungimilor lor de undă. 2. comparare a intensităților luminoase a două radiații monocromatice. (< fr. spectrométrie) Vezi definitia »

ELECTRONOGRAFÍE s. f. 1. metodă de evidențiere a câmpurilor electrice din corpul uman, precum și a modificărilor acestora, în condiții de boală, utilizând curenții de înaltă tensiune și mică intensitate, în regim de înaltă frecvență. 2. imagine a câmpurilor electrice din corpul uman; clișeu cu o asemenea imagine. (< engl. electronography) Vezi definitia »

ORTOPSIHOLOGÍE s. f. disciplină psihoeducativă care își propune corectarea sau dirijarea spre anumite scopuri practice a gândirii și activității. (< fr. orthopsychologie) Vezi definitia »

GENEZIOLOGÍE s.f. Genetică. [Pron. -zi-o-, gen. -iei. / < fr. génésiologie, cf. gr. genesis – naștere, logos – studiu]. Vezi definitia »

PARIGORÍE, parigorii, s. f. (Înv. și reg.) 1. Mângâiere, consolare. ◊ Loc. adv. În (sau de-o) parigorie = ca să facă pe voia cuiva, de hatârul cuiva; p. ext. de formă, într-o doară. 2. Prostie, aiureală, zăpăceală. – Din ngr. parighoría. Vezi definitia »