Definita cuvantului negativ
NEGATÍV, -Ă I. adj. 1. care neagă, tăgăduiește ceva. 2. care reprezintă o negație. ◊ (log.; despre judecăți) care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. ◊ ostil progresului; distructiv. 3. (despre numere) mai mic decât zero. II. s. n. 1. imagine obținută pe un material fotosensibil, prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat. 2. (poligr.) literă albă pe fond închis. (< fr. négatif, lat. negativus, germ. negativ)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu negativ
DESTRUCTÍV, -Ă adj. v. distructiv. Vezi definitia »
DATÍV s.n. Caz al declinării, în care stă de obicei complementul indirect și care răspunde la întrebarea „cui”. ◊ Dativ etic = cazul dativ în care pronumele neaccentuate mi, ți arată persoana care este interesată (afectiv) în acțiune. [< lat. dativus, cf. fr. datif]. Vezi definitia »
SEMNIFICATÍV, -Ă adj. 1. Cu un înțeles precis, care arată ceva clar. 2. Care are o semnificație, un înțeles (ascuns), un tâlc; care arată ceva fără a fi nevoie de vorbe; expresiv. 3. Însemnat, important. [După fr. significatif, it. significativo]. Vezi definitia »
RECURSÍV, -Ă adj. 1. (lingv.) care poate fi repetat în mod nelimitat. 2. (mat., log.) repetitiv pe calea unui automatism. ♦ funcție ~ă = funcție de mai multe variabile cu domeniul de definiție cuprins în mulțimea numerelor naturale. 3. (inform.; despre un program) care se pune în mișcare în mod repetitiv și automatic. (< fr. récursif, engl. recursive) Vezi definitia »
CONCESÍV, -Ă adj. Care face concesii; îngăduitor. ◊ Propoziție concesivă (și s.f.) = propoziție circumstanțială care arată că, deși există o piedică, acțiunea din propoziția regentă se realizează sau se poate realiza; conjuncție concesivă = conjuncție care introduce o propoziție concesivă. [Cf. fr. concessif, lat. concessivus]. Vezi definitia »