MORFOLOGÍSM s. n. curent de gândire în filozofie și știință, ca o reacție împotriva evolutismului sociocultural, care se întemeiază pe ideea studierii „morfologice” a culturii; istoricism. (< morfologie + -ism) Vezi definitia »

s.m. Tânăr neînsurat; fecior, june. ♢ Flecău (Mold) Vezi definitia »

EXOREÍSM s. n. caracterul, situația a ceea ce este exoreic. (< fr. exoréisme) Vezi definitia »

ATONALÍSM s.n. Curent sau procedeu care recomandă atonalitatea în compozițiile muzicale. V. dodecafonism. [< fr. atonalisme]. Vezi definitia »

EMPIRÍSM s.n. 1. Concepție gnoseologică care socotește experiența senzorială ca unica sursă a cunoașterii, negând valoarea abstracțiilor. ◊ Empirism logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunțurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepțiile fiecărui subiect în parte; empirism social = curent sociologic din S.U.A. care, renunțând la orice teorie, procedează la studiul direct al fenomenelor sociale concrete pe baza unor ipoteze restrânse. 2. Folosirea exclusivă a experienței într-o activitate. [< fr. empirisme, cf. gr. empeiria – experiență]. Vezi definitia »