crátimă (crátime), s. f. – Liniuță de unire. Ngr. ϰράτημα „acțiunea de a ține” (Cihac, II, 652). Vezi definitia »

CLEPSÍDRĂ, clepsidre s. f. Instrument cu ajutorul căruia se măsura în trecut timpul după cantitatea de apă sau de nisip scursă dintr-un recipient in altul. [Var.: (înv.) clepsídru s. n.] – Din fr. clepsydre, lat. clepsydra. Vezi definitia »

TRISULFÚRĂ s.f. Sulfură a cărei moleculă conține trei atomi de sulf. [< fr. trisulfure]. Vezi definitia »

TONÉTĂ, tonete, s. f. Gheretă, stand mic pentru comerțul stradal. – După fr. tonnelet „butoiaș”. Vezi definitia »

BARONARCÓZĂ s.f. (Med.) Anestezie generală obținută prin inhalarea unui amestec de gaze la o presiune mai mare decât cea atmosferică. [< fr. baronarcose, cf. gr. baros – greutate, narke – toropeală]. Vezi definitia »