CEC² s.n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Pl. -curi, var. cecum s.n. / < fr., lat. caecum]. Vezi definitia »

AVANTBÉC, avantbecuri, s. n. Parte a unui picior de pod situată către punctul de unde curge apa, amenajată special pentru a-l proteja împotriva presiunii apei și a corpurilor transportate de ea. [Var.: avanbéc s. n.] – Din fr. avant-bec. Vezi definitia »

SIVAPITÉC s.m. Specie de maimuță fosilă din era neozoică. [< fr. sivapithèque]. Vezi definitia »

DESCẤNTEC, descântece, s. n. Faptul de a descânta. ♦ Formulă magică (în versuri) însoțită de gesturi, cu care se descântă; vrajă, descântătură. – Des¹- + cântec. Vezi definitia »

EDÉC, edecuri, s.n. Parâmă cu care se remorca de pe mal o ambarcație sau o navă împotriva curentului cursului de apă. Vezi definitia »