SIBILÍNIC, -Ă, sibilinici, -ce, adj. (Rar) Sibilic. – Sibilin + suf. -ic. Vezi definitia »

năbónic s.n. (reg.) instrument de lemn, de forma unui cuțit, cu care se bate cânepa. Vezi definitia »

pártic, -ă, adj. (înv.) parțial. Vezi definitia »

BOBÓRNIC, bobornici, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, groasă și găunoasă și cu flori albastre (Veronica beccabunga). Vezi definitia »

URÍC², urice, s. n. 1. (În evul mediu, în Moldova și în Maramureș) Moșie boierească sau mănăstirească care se bucura de privilegiu ereditar de imunitate. 2. Act de privilegiu acordat unui uric² (1); act de proprietate veșnică sau de donație acordat cuiva în trecut; p. gener. document, act; hrisov, zapis. [Acc. și: úric] – Din magh. örök. Vezi definitia »