STABÍL, -Ă adj. 1. trainic, bine așezat, solid. ◊ (despre substanțe) care nu se descompune de la sine. 2. statornic. ◊ durabil, permanent. 3. (despre populații) care locuiește permanent în același loc. (< lat. stabilis, it. stabile) Vezi definitia »

EPISTÍL s. n. arhitravă. (< fr. épistyle, lat. epistylium) Vezi definitia »

INACUZÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi acuzat. [Cf. fr. inaccusable]. Vezi definitia »

PENETRÁBIL, -Ă adj. care poate fi pătruns, prin care poate trece sau care poate primi în sine o substanță străină. (< fr. pénétrable) Vezi definitia »

EXPLOZÍBIL, -Ă adj., s. n. (substanță) care poate exploda. (< fr. explosible) Vezi definitia »