contról (-luri), s. n. – Analiză a unei activități, inspecție, verificare. – Var. (Trans.) controlă. Fr. contrôle, și în Trans. din germ. Kontrolle. – Der. controla, vb. (a supune controlului; a verifica; a inspecta); controlor (var. înv. controler), s. m., din fr. contrôleur (sec. XVIII). Vezi definitia »

IMPREGNÓL s. n. produs lichid pentru impregnarea textilelor de a deveni impermeabile. (< impregna + -ol) Vezi definitia »

ocól (ocóluri), s. n. – 1. Circuit, contur, circumferință. – 2. Loc îngrădit, țarc de vite. – 3. Înconjur, întorsătură. – 4. Strîngere în turmă a vitelor. – 5. Deviație, digresiune. – 6. District judiciar. – 7. Tribunal pentru prima instanță. Sl. okolu „cerc”, din kola „roată”, cf. colb, colac (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 224; Conev 70), cf. bg. okol, mag. akol. – Der. ocoli, vb. (a da ocol, a înconjura; a se abate; a se suci; a împrejmui; a evita); din sl. okoliti, ukoliti; ocolaș, s. m. (înv., șef administrativ al unui district judiciar); ocoliș, s. n. (deviere, abatere), cf. sb., cr. okoliš „cerc”; ocolitor, adj. (care se abate de la ceva); ocolitură, s. f. (deviație); ocolnică, s. f. (înv., hotărnicie); ocoleală, s. f. (deviere). Vezi definitia »

RIDÍCOL, -Ă I. adj. 1. care stârnește râsul, batjocura; caraghios. 2. (despre cifre, sume etc.) foarte mic, derizoriu. II. s. n. ceea ce este demn de râs. (< it. ridicolo, fr. ridicule, lat. ridiculus) Vezi definitia »

–OL Element secund de compunere savantă care indică funcția chimică de alcool sau fenol al unei substanțe. [< fr., germ. -ol]. Vezi definitia »