MEȘTERÍE, meșterii, s. f. (Înv. și reg.) 1. Meserie; p. gener. profesiune. 2. Măiestrie, pricepere, îndemânare. ♦ Însușire (ascunsă) a unui obiect. – Meșter + suf. -ie. Vezi definitia »

MODESTÍE s. f. Însușirea de a fi modest (1); lipsă de îngâmfare. – Din lat. modestia, fr. modestie, it. modestia. Vezi definitia »

FOTOFONÍE s. f. procedeu de transmitere a sunetelor prin intermediul razelor luminoase cu ajutorul fotonului. (< fr. photophonie) Vezi definitia »

SINUSOGRAFÍE s. f. radiografie a sinusurilor venoase cu ajutorul unei substanțe opace la razele X. (< fr. sinusographie) Vezi definitia »

OSTEOTOMÍE s. f. secționare chirugicală a unui os, în scop terapeutic sau pentru remedierea unei diformități. (< fr. ostéotomie) Vezi definitia »