CALÍN, -Ă adj. Care se alintă; alintat. ♦ Lingușitor. [< fr. câlin]. Vezi definitia »

amín interj. – (În texte religioase sau în practica bisericii creștine) Adevărat! Așa să fie! Ngr. ἀμήν, sl. aminŭ. Vezi definitia »

lin (línă), adj. – Liniștit, senin, pașnic. Lat. lĕnis (Pușcariu 973; Candrea-Dens., 988; REW 4977; Iordan, Dift., 169; Rosetti, I, 107), poate prin intermediul unei var. populare *lĕnus, cf. it. lene, leno (Battisti, III, 2201), prov. le, sp. len. Der. liniște, s. f. (calm, pace, tăcere), cu suf. sl. -iște (probabil der. cult, nu este cuvînt pur popular); liniști, vb. (a potoli, a calma); liniștitor, adj. (care liniștește); neliniștit, adj. (fără liniște); neliniști, vb. (a îngrijora, a conturba); neliniște, s. f. (îngrijorare, alarmă, lipsă de calm); neliniștitor, adj. (îngrijorător, alarmant). Vezi definitia »

LIBERTÍN, -Ă, libertini, -e, adj. (Adesea substantivat) Care sfidează regulile decenței și ale moralei; indecent, ușuratic, desfrânat. – Din fr. libertin, lat. libertinus. Vezi definitia »

ENDOCRÍN, -Ă adj. (Despre glande) Care își varsă secrețiile cu hormoni direct în sânge; cu secreție internă; (și s.m.f.) (suferind) datorită unor tulburări ale glandelor cu secreție internă. [< fr. endocrine, cf. gr. endon – înauntru, krinein – a secreta]. Vezi definitia »