TRANZÍȚIE s. f. trecere de la o formă, de la o stare etc. la alta. ♦ de ~ = tranzitoriu; provizoriu. ◊ trecere (bruscă) a unui sistem fizic dintr-o stare în alta; transformare. ◊ schimbare treptată a unei roci în alta. (< fr. transition, lat. transitio) Vezi definitia »

MAMOGRAFÍE, mamografii, s. f. (Med.) Radiografie a glandei mamare; (rar) mastografie. – Din fr. mammographie. Vezi definitia »

ACORÍE s. f. Anomalie congenitală care constă în absența pupilei. – Din fr. acorie. Vezi definitia »

WALKIE-TALKIE UÓKI-TÓKI/ s. n. aparat portativ de radioemisie-recepție, pentru comunicații la distanțe scurte; talkie-walkie. (< engl., fr. walkie-talkie) Vezi definitia »

ARTERIECTOPÍE s. f. situare anormală a unei artere (1). (< fr. artériectopie) Vezi definitia »