EPIFONÉM, epifoneme, s. n. Exclamație sentențioasă prin care se termină un discurs, o povestire. – Din fr. épiphonème. Vezi definitia »

oiém (-muri), s. n. – Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe reținuțe ca plată la moară, la treierat etc. – Var. oem, oim, ui(u)m. Megl. uiem. Sl. uimati „a reține”, cf. slov., ceh. ujem, sb., cr. ujam (Miklosich, Lexicon, 1044; Cihac, II, 723). Vezi definitia »

tererém (-muri), s. n. – 1. Tremolo. – 2. Ifos, moft, îngîmfare. – 3. Fleac, spoială. Creație expresivă, cf. ngr. τερερίζω „a scoate triluri” (Tiktin). Vezi definitia »

HEM¹ s. n. compus organic care intră în compoziția hemoglobinei, substanța colorantă din globulele roșii. (< fr. hème) Vezi definitia »

MONÉM s.n. (Lingv.) Cea mai mică unitate lingvistică dotată cu semnificație. [< fr. monème]. Vezi definitia »