MICROFONÍE s. f. 1. reacție care se produce între un microfon în funcțiune și difuzoarele sale atunci când amplificatorul întrece ca volum o anumită limită. ◊ fenomen care are loc atunci când la condensatorul variabil al unui radioreceptor nu funcționează bine în gama de unde scurte. 2. slăbire a vocii. (< fr. microphonie) Vezi definitia »

OCUPÁȚIE s.f. I. Îndeletnicire, profesiune, meserie. ♦ Preocupare, treabă. II. 1. Luare în stăpânire cu forța a unui teritoriu, a unui oraș etc. de către o putere străină, care impune un anumit regim. 2. Luare în posesiune, în stăpânire; ocupare. [Gen. -iei, var. ocupațiune s.f. / cf. fr. occupation, lat. occupatio]. Vezi definitia »

PNEUMOPATÍE, pneumopatii, s. f. Nume generic dat tuturor afecțiunilor pulmonare. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumopathie. Vezi definitia »

sorbăríe, sorbăríi, s.f. (reg.) mocirlă. Vezi definitia »

STREPTODIFTERÍE s. f. formă de difterie în care streptococii se asociază cu bacilul difteric. (< fr. streptodiphtérie) Vezi definitia »