CONCURÉNT, -Ă I. adj. 1. care face concurență altuia. 2. (mat.; despre linii, planuri) care au un punct, o dreaptă comună, care se intersectează. 3. care tinde către același rezultat. II. s. m. f. 1. participant la o competiție sportivă. 2. negustor, producător care face concurență altora. (< fr. concurrent, lat. concurrens) Vezi definitia »

DEBORDÁNT, -Ă adj. 1. care se revarsă. 2. (fig.) exuberant. (< fr. débordant) Vezi definitia »

MONTÁNT, -Ă, montanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Ridicat în sus, înălțat, înalt. 2. S. m. Bară de lemn sau de metal care se așază vertical într-o construcție și care servește ca piesă de susținere. – Din fr. montant. Vezi definitia »

ANCADRAMÉNT s.n. 1. Cadru care înconjură o ușă, o fereastră etc. 2. Bordură îngustă de cărămidă, împrejmuire de vegetație scundă care mărginește un spațiu plantat. 3. Ansamblu de construcții, de plantații etc. care mărginesc o piață. [< fr. encadrement]. Vezi definitia »

INCONȘTIÉNT, -Ă adj. (adesea s.) 1. Care nu este conștient, care și-a pierdut cunoștința. 2. Lipsit de conștiință; care nu are o atitudine conștientă în fața realității. ♦ (Despre acțiuni) Făcut fără participarea conștientă a voinței; involuntar. // s.n. Activitate psihică a omului nesupusă controlului conștiinței. [Pron. -ști-ent. / cf. fr. inconscient]. Vezi definitia »