HERNÍE, hernii, s. f. 1. Umflătură formată prin ieșirea totală sau parțială a unui organ din cavitatea sa naturală printr-un orificiu natural sau artificial; spec. ieșire a intestinului subțire din peritoneu; vătămătură, surpătură, boșorogeală. ◊ Hernie de disc = ieșire a nucleului cartilaginos din discul intervertebral. 2. (Bot.; în sintagma) Hernia verzei = boală a verzei provocată de o ciupercă și manifestată prin apariția pe rădăcina plantei atacate a unor tumori galbene, apoi brune. – Din fr. hernie, lat. hernia. Vezi definitia »

DILATOMETRÍE s. f. capitol al fizicii care studiază metodele și procedeele de măsurare a dilatației corpurilor. (< fr. dilatométrie) Vezi definitia »

ZOOMETRÍE s.f. Parte a zootehniei care are ca obiect măsurarea animalelor. (din it. zoometria) Vezi definitia »

DEGENERÁȚIE, degenerații, s. f. (Rar) Degenerare. – Din fr. dégénération. Vezi definitia »

LEȚCÁIE s. f. v. lăscaie. Vezi definitia »